homo hominis...

recunosc, daca imi e teama de ceva, e de rautatea oamenilor. rautatea care apare in lupta pentru supravietuire (ca e reala sau doar o coada la medicul de familie, cand parca toata lumea e bolnava de vai de noi) sau, si mai rau, rautatea care apare doar pentru ca se poate. am vazut de curand un documentar in care se vorbea de Securitate si inchisorile politice etc. si imi dau seama ca oameni care ar deveni imediat tortionari exista si acum in mijlocul nostru, poate ca acum doar fac rau celor din jur, sotie, copii, parinti. dar numai gandul asta si ma face sa ma tem de natura umana. pentru aprofundare, va recomand lecturi de genul acesta

nu sunt foarte combativa de fel, dar pentru mine doar asta e. m-oi descurca cumva.
de cand e si piticu', parca nu mai e la fel. nu ma simt suficient de leoaica pentru puiul ei, si ma rog sa nu fie cazul sa fiu, ca o sa ma haleasca alte leoaice.

de cate ori se vorbeste despre criza economica, etc etc, imi dau seama ca, cu meseria mea, voi fi printre primii someri, ca bugetul de resurse umane e primul taiat de pe lista, sa nu mai spun de cine va avea bani sa vina la psiholog. sper sa fie doar un moment de depasit si nu inceputul unui episod mai lung, pentru ca nu ma simt in stare sa fac fata. da' de putut, inca nu stiu, dar nici nu vreau sa trebuiasca vreodata sa aflu.