si prezinta multe, multe aspecte....

luni, 25 mai 2009

pasiune

eu nu le prea am cu bucataria.

m-am apucat de facut mancare mai mult ca sa-mi depasesc intr-un fel sora, ca eram aia mica si in ceea ce priveste curatenia din casa (la care ea era mai harnica), eu eram cea mai buna sursa de dezordine...

si acum, la casa noua, familie noua, inca ma rezum la felurile de mancare pe care nu le prea stia nimeni pe aici (cum ar fi papricasul, lasagna, ciorba de salata) ca sa fiu sigura ca fac fata comparatiilor ;)

dar adevarul e ca daca e sa imi placa sa fac ceva la bucatarie, imi place sa fac paine. m-am apucat sa fac prima data pentru a da un folos drojdiei ramase dupa craciun sau paste in urma bucatelor sotului meu (da, el face cozonacii...) si am inceput cu paine cu cartofi - dupa cum bine sesizati, tot un fel de paine mai putin cunoscut.
imi place din ce in ce mai mult, am comis si o exagerare (in timpuri dificile financiar) si mi-am cumparat o carte despre prepararea painii, si anume:








si rafoind pagina cu pagina, poza cu poza, pasiunea mea prinde din ce in ce mai mult contur.
mi-ar placea sa deschid o brutarie.
mi-ar placea sa miroasa acolo ca in faimoasele boulangeries din Franta in care eu mi-as fi pus un cort intr-un colt si nu as mai fi vrut nimc altceva
mi-ar placea sa ma umplu de faina si sa fac si eu paine, chit ca va trebui pentru asta sa ma scol la 4 dimineata
mi-ar placea sa fac si sa mananc paine consistenta si gustoasa, cu care merge bine absolut orice fel de mancare
mi-ar placea sa am clientii mei stabili, care sa vina si sa ma intrebe: ce alt fel de paine imi recomandati azi?

si visul meu continua, e unul dintre visele cele mai fumoase de pana acum.
am spus ca strabunicul meu cel grec era brutar??

luni, 18 mai 2009

bride parade -mireasa one more time

uite ca joi seara (14 mai) am aflat ca parada mireselor o sa fie duminica 17, adica as putea participa, fiind capitalista weekendul asta. 

am scos de la popreala rochiile de mireasa, le-am probat ca mi se facuse dor de ele, am luat-o pe cea cu scoici si pamblicute, am calcat-o, am lasat instructiuni precise sa fie adusa in siguranta si insotita de tenisii de rigoare si salul alb si duminica dimineata am incalecat pe o sa si fuga-fuga la Bride Parade. uite aici ce a fost: www.brideparade.ro 

m-am cuplat cu o miresica plina de viata si chef si am mers inaintea fanfarei, dansand pe calea victoriei. soare, lume, veselie, m-am bronzat cu decolteu (doamne, ce bine ca am avut salul pe umeri!!)

poze n-am, sotu' mi-a dat teapa (imbracata in rochie de mireasa, how cliche)  si n-a mai venit cu cupilu' , dupa cum era planul. n-a mai venit deloc. va dati seama ca o sa se lase cu shotgun wedding.
daca cineva are poze cu mine, ofer recunostinta la schimb.

luni, 11 mai 2009

meserie ingrata

asa i-am spus unui medic stomatolog: ca ingrata meserie mai are, sa lucreze cu durerea oamenilor ca sa-i faca bine. si ca nici a mea nu e departe.

ei bine, acuma simt ca am doua meserii ingrate. 
una ca psiholog, unde efectiv ca sa faci cu adevarat bine adesea trebuie sa insotesti oamenii prin infern. era un film care mi-a placut, cu robin williams (pe care il plac in foarte putine roluri de altfel) in rolul sotului care pe lumea cealalta trebuie sa-si salveze sotia care se sinucisese si isi retraia continuu cosmarul.
si trebuie sa poti face fata lacrimilor, disperarii, apararilor oamenilor pentru a-i putea conduce peste. sunt putini cei care aleg drumul asta greu, dar foarte castigati. cand ascult povesti despre vindecare imi dau seama ca merita tot efortul facut, si ma bucur ca mi-am ales meseria asta.  

cea de-a doua meserie ingrata e cea de mama. stiam asta, ca va trebui sa spui nu, sa inveti copilul ce e aia frustrare si furie si teama si tristete si cum sa le faca fata. ca va plange uneori si nu il voi putea alina sau nu il voi putea intelege. ca va trebui sa-i fac (aparent macar) rau ca sa-i fac bine.

cand a fost cel mic racit a trebuit sa folosim faimoasa batista a bebelusului ca sa-i scot toate secretiile din nas. de mai multe ori. uneori a stat, alteori a zbierat ca din gura de sarpe. sora-sa mi-a spus ca nu poate sa-l auda cand face asa, si adevarul e ca, cand a stat o data si a asistat, la final era plina de lacrimi. iar eu trebuia in conditiile astea sa-l tin si sa operez manevra. si tat-su era cam albastru la fata...

si acum imi dau seama ca am intrat intr-un model periculos, ori simt totul, ori nimic. nu prea stiu eu acum cum sa fac un fine tuning, dar lucrez la asta.
oricum, sunt buucroasa ca cupilu' nu a ramas traumatizat, adica ii pot da cu ser fiziologic in nas si da cu aspiratorul intr-o veselie, se supara rau cand il opresc si nu mai merge. pentru el a fost doar un moment neplacut.