pentru iubitul meu

dragul meu iubit, sau iubitul meu (sot)

iti scriu aici pentru ca stiu ca nu citesti si nu vei citi prea curand.

s-au implinit 5 ani de cand suntem impreuna, 5 ani de cand te-am luat de mana (mai precis, 5 ani si 7 zile). cea mai lunga relatie monogama a mea, si asa este de cand am implinit un an impreuna ;)

imi place sa ma trezesc langa tine si sa iti simt mirosul. desi nu o sa-ti spun niciodata, imi place cum mirosi tocmai pentru ca fumezi, ramane o discreta mireasma de tabac, am mai cautat sa-ti iau Captain black pentru ca imi placea tare mult mirosul, dar se pare ca nu se mai gaseste :(

imi place sa merg cu tine in masina, oriunde, ma simt in siguranta si in intimitate doar cu tine, parca apucam atunci sa vorbim cate-n luna si in stele, oricum nu mai prea prindem asa momente de cand ne face piticu' programul.

imi place sa ma uit la tine cand nu ma vezi, parca te re-vad asa cum te-am perceput la inceput, serios si misterios, elegant si parca aristocratic, e o impresie pe care o lasi multora dintre cei care te cunosc prima oara. si apoi, cand ma vezi ca ma uit la tine, imi zambesti si apare si cel pe care-l stiu doar eu, cald si daruit cu totul. imi plac la fel de mult ambele fete ale medaliei tale.

imi place cum 'incap' la tine in brate, e locul meu acolo, sunt oricand binevenita, e ca acasa.

imi place ca nu pot sa ma cert cu tine. nu stiu pe cineva care sa spuna ca a reusit pana acum.

imi place sa te vad cu fiul tau in brate, e atata caldura si bucurie acolo, e cea mai frumoasa priveliste.

te iubesc asa cum mi-am dorit, din ce in ce mai mult.

ars gratia artis

sau ce poate gasi omul pe treptele de la intrare in bloc. Sa se mai spuna ca tinerii nu mai sunt creativi si nu fac altceva decat mess si hi5 (vorbim despre vajnicii elevi ai liceului energetic din constanta).

sa dau un titlu... hm
Romanul s-a nascut Erect

go with the flow

se intampla ca in ultima vreme fac lucruri noi, adica pe care nu le-am mai facut de muulta vreme.
nu, inca n-am tras betia cu care ma tot laud, ca de un an jumate cam deloc alcool, asa ca faimoasa betie va fi o bere, nu-i nevoie de mai mult.

am fost la bucuresti pentru o zi, cu oaresce treaba, plecat vineri dimineata si intors sambata la pranz.

povestea concluziilor este:
1. imi e dor de un colectiv de munca, de o echipa acolo, de distractia adusa de lume multa. imi amintesc la primul loc de munca ce ma mai plimbam eu din birou in birou, ii mai scoteam din dezmorteala, sigur n-au spus, dar se bucurau cand mai si plecam... oricum, acum nu mai am sanse, nu de alta, dar de obicei colectivul vine si cu sef, iar la sefi sunt prea pretentioasa. iar eu sa imi construiesc echipa, nu foarte curand.

2. o sa incep treaba si nu stiu daca sunt in stare de concentrare optima (macar minima, sa nu fiu prea exigenta). adica a trebuit zilele trecute sa traduc niste materiale, in 2 ore am reusit 3 pagini, nu puteam tine neuronul locului, pleca la somn una-doua.

3. n-am mai fost de muulta vreme in bucuresti! ies cu masina de pe straduta in Stefan cel Mare mai sus un pic de Obor si raman confuzata: unde e dom'ne linia de tramvai? oare am lipsit chiar atat de mult?? raspuns: da, un an de zile. geeez!

4. nu ma mai plang ca prea creste repede asta micu. ma bucur doar de el asa cum e. mi-am vazut nepotul cel mic ce dulce si simpatic e la 2 ani jumate, si nu mi-e teama ca se va schimba piticu' prea devreme intr-un baiat mare si serios. are 9 luni acum, ma bucur de el asa cum e, nu mai am nostalgia clipei doar pentru ca stiu ca va trece. ce sa zic, categoria din putul gandirii.

mai am, da' mi-e somn.

nostalgii...

zilele trecute am vizitat blogul unui prieten si m-a lovit o nostalgie vecina cu depresia. cu atat mai mult cu cat am citit parerea lui despre constanta, si anume un oras bun numai pentru vacanta. cam subscriu...

da, mi-e dor de bucuresti, dar de bucurestiul pe care mi-l amintesc eu la miezul noptii, pe care anii petrecuti departe l-au curatat de mizerii, pastrand doar sclipirile. mi-e dor de cartierele unde mai vezi oameni pe strada si la 10 noaptea (primul soc in Constanta a fost cum se goleste orasul la venirea serii), mi-e dor sa cunosc oameni noi, plecand de la posibilitati numeric mult mai bune. prieteni, prietenii prietenilor, cunostintele prietenilor, etc.

si tot zic, dar de atatia ani am obosit: sunati-ma cand veniti la mare, sa ne vedem, sa bem o bere, sa mai stam de vorba. dar si vacantele au migrat la bulgari, alte tari, alte forme de relief. sau sunt scurte, inghesuite, cu alte prioritati.

si uite asa singuratatea din Constanta este cu mult mai apasatoare, abia in ultima vreme internetul si comunitatile virtuale au mai adus oameni noi, cunostinte si prietenii reale. dar in continuare mi-e dor de prietenii din bucuresti, de o bere in MASH (da, stiu ca nu mai exista, dar nostalgia lucreaza...), de o discutie la motoare sau un spectacol de teatru in sali mici dar primitoare.

traiesc acum o alta viata, ca o reincarnare, numai ca tin minte precis ce faceam in cea de dinainte.
e tare ciudat. nici nu stiu ce nume poarta starea asta.

homo hominis...

recunosc, daca imi e teama de ceva, e de rautatea oamenilor. rautatea care apare in lupta pentru supravietuire (ca e reala sau doar o coada la medicul de familie, cand parca toata lumea e bolnava de vai de noi) sau, si mai rau, rautatea care apare doar pentru ca se poate. am vazut de curand un documentar in care se vorbea de Securitate si inchisorile politice etc. si imi dau seama ca oameni care ar deveni imediat tortionari exista si acum in mijlocul nostru, poate ca acum doar fac rau celor din jur, sotie, copii, parinti. dar numai gandul asta si ma face sa ma tem de natura umana. pentru aprofundare, va recomand lecturi de genul acesta

nu sunt foarte combativa de fel, dar pentru mine doar asta e. m-oi descurca cumva.
de cand e si piticu', parca nu mai e la fel. nu ma simt suficient de leoaica pentru puiul ei, si ma rog sa nu fie cazul sa fiu, ca o sa ma haleasca alte leoaice.

de cate ori se vorbeste despre criza economica, etc etc, imi dau seama ca, cu meseria mea, voi fi printre primii someri, ca bugetul de resurse umane e primul taiat de pe lista, sa nu mai spun de cine va avea bani sa vina la psiholog. sper sa fie doar un moment de depasit si nu inceputul unui episod mai lung, pentru ca nu ma simt in stare sa fac fata. da' de putut, inca nu stiu, dar nici nu vreau sa trebuiasca vreodata sa aflu.

you're it!

Am primit si noi leapsa de la Maria si Matei
o dam mai departe lui T.I.
iaca ce se intampla aseara pe 10:

Yourself: diploma engineer
Your Spouse: ask mom ;)
Your Hair: brilliantly...lacking
Your Mother: funny (makes me laugh)
Your Father: with glasses (i want them)
Your Favorite Item: a smiley
Your Dream Last Night: trees on the side of the road
Your Favorite Drink: milk
Your Dream Car: subaru impreza wrx sti
The Room You Are In: bedroom
Your Fear: falling on my back
What You Want To Be In Ten Years: interesting
Who You Hung Out With Last Night: a singing sun
What You’re Not: breast-fed
Muffins: peach
One of Your Wish List Items: a shiny-shiny-singing toy
Time: anytime
The Last Thing You Did: crying for my dummy
What You Are Wearing: happy pyjamas
Your Favorite Weather: sunny
Your Favorite Book: tasty ones
The Last Thing You Ate: milk
Your Life: simple
Your Mood: curious
Your Best Friend: Pupi
What Are You Thinking About Right Now: i'm dreaming
What Are You Doing At The Moment: sleeping
Your Car: Inglesina trip 4x4
Your Summer: windy on the beach
Your Relationship Status: ask mom
What Is On Your TV: it's turned off
What Is The Weather Like: stormy
When Was The Last Time You Laughed: maybe i still am

closca si oul de aur

in cuplul closca si oul de aur apar modificari. closca se mai ridica de pe ou. sau mai degraba oul vrea sa iasa de sub closca, ca nu vede nimica acolo dar aude tot felul de chestii...

sambata, cadou de ziua lu' tat-su (sic!) piticu' s-a intarcat. iubirea lui eterna, pasiunea de nestavilit, hrana si linistea lui, tzitzi, brusc si-a pierdut orice appeal si si-a reluat de atunci locul ei de obicei, in sutiene care nu se desfac dintr-o singura miscare. n-a fost o despartire simpla, refuz la greu, cu tipete, 'da' nu-ntelegi, domnule, ca s-a terminat? gata, nu te mai iubesc! iubesc biberonul si nu ma voi mai intoarce la tine!"
ce sa faca closca? s-a intristat, s-a ingrijorat, a suferit un pic (a fost o despartire brusca, se astepta sa vina, da' pregatita inca nu era). acuma a mai pasat niste sarcini si la dom' cocos, ca doar biberonul il poate tine oricine ;)

dar inca n-a plecat oul prea departe.
azi, ca de obicei, cand se plimba prin living sa inspecteze ce a mai aparut nou pe rafturi si ce cabluri au fost uitate la indemana, a mai tras o bushitura, nimic grav, cam ca in fiecare zi. eu, dupa cum il vad, ori ma duc la el, care el ramane raschirat pe jos urland din tot ce are, il iau in brate si incep cu gata, puiu', batem covoru' si alte dulci nimicuri. ori ii zic: hai baiatu' hopa sus, ca n-a fost grav, hai sa ne jucam, uite mingea etc.
azi mi-a facut surpriza: a cazut. eu, stand pe jos la 2 pasi de el, am inceput cu incurajarile de tip hopa sus iar piticu', plangand de mama focului, se pune in patru labe si vine la mine si mi se pune in brate, sa-l mangai un pic, ca n-o sa-i treaca asa usor. m-am inmuiat rau de tot. pana la urma tzitzi mai e buna la ceva, e o perna minunata pentru un copil ranit. Closca tot closca e :D !!

later edit: mai pun o poza cum se joaca, prea-mi place :D













off topic pour les connaisseurs: shit is fine, piss we don't know yet.