si prezinta multe, multe aspecte....

sâmbătă, 27 septembrie 2008

rosu, albastru, rosu, albastru,...

de fapt rosu, albastru, verde,galben, mov, alb, etc, etc

daca cineva ar intra la mine in minte, ar fi nu doar girofar, ar fi disco '80, culori si stroboscoape.

se invart cu viteza warp numeroasele ipoteze despre ce se intampla lui piticu' (infectie, paraziti, dinti, raceala, si-nca una, si-nca una) si apoi ganduri despre mine si viata mea si ce voi face maine, peste o saptamana, peste o luna, fiecare cu ramificatii abundente de' if-then' sau 'case', ca pe alocuri e groasa.

din fericire doar mintea mea sa invarte, nu si lucrurile din jur asa ca ma pot prinde oricand de masa de pranz, de hainele de strans de la uscat, de cumparaturi, de un sarut de la iubitul meu si mai scade vertijul.

chestia asta cu viata nu e deloc simpla...

miercuri, 24 septembrie 2008

zoolander

piticu' meu e cam manechin

are semnalmente clare
  • slabatura, fat boy slim
  • anorexic. nu intelegeti gresit, cand da de mancare baga in el ca-n spital, mancaaare, muuulta, buuuna. dar nu plange de foame. trebuie sa stau cu ochii pe ceas sa nu uit sa ii dau de mancare. a stat si 6 ore nemancat, bucuros, n-avea taine.
  • se rostogoleste doar spre dreapta. ca zoolander (personajul din filmul omonim), care se intorcea doar intr-o parte. o fi si la piticu' defect profesional??
da' de frumos nu-l ia nimeni!

medical detectives (kind of)

Este un mister (citat de la Dragos)

ce are bb? evident, worrying over shit.

ceva s-a intamplat in august, ca o fi de la prea mult morcov, ca o fi de la carnita, de la dinti, de la branza din comertul liberalizat...
deja suntem la a doua serie de analize, unele inca nu s-au terminat, going through shit, o fi aia, o fi aia. ce sa zic, ma bucur ca nu sunt eu aia care trebie sa-i si procesez analizele, doar ma trambalez pana acolo victorioasa cu proba recoltata.

intre timp dam bilute, dam tincturi, chestii mai non-invazive.

dar misterul... e mister. fac pe detectiva neavand habar de teritoriu, siguranta aia de o cautam eu si ziceam ca am gasit-o iara s-a disipat ca un fum.

mi-e teama sa nu facem in curand aia cu worrying over piss, alt teritoriu, alte batai de cap.

duminică, 21 septembrie 2008

peripetiile neuronului

viata mea de intelectuala e in stand-by. sau asa imi place mie sa cred.

am un bb kkcios. de 4-5 ori pe zi trebuie sa dezmierd copilul (etimologie: dez- 'a scoate din', -mierda 'kk' in mai multe limbi - vezi merde, merda, mierda). adica scot copilul din rahat. foarte intelectual.

zilele trecute a adormit piticu' somnul regulamentar de ora 10 si mi-am propus sa citesc ceva, orice carte pe care-mi pica ochii , numai sa nu fie de cresterea copiilor. si am facut mancare, am pregatit masa urmatoare, am mai pus o masina de rufe la spalat si am sucombat intr-un final in fata televizorului :(
macar era un meci de cupa Davis. mda, foarte intelectual.

miercuri, 17 septembrie 2008

Balada

iaca:

Când îndrăgostiţii au luat peste tot foc,
Se prind de mână
Şi se aruncă amândoi
Într-o verighetă
Cu apă puţină.

Este o cădere importantă în viaţă
Şi ei zâmbesc fericiţi
Şi au braţele pline de flori
Şi alunecă duios
Şi alunecă măreţ pe jos,
Strigându-se pe nume ziua
Şi auzindu-se noaptea.

De la o vreme
Li se amestecă ziua cu noaptea,
Într-un fel de tristeţe deasă...

Verigheta răspunde
Tocmai pe tărâmul celălalt.

Acolo este o plajă mare
Plină cu oase îmbrăţişate
Care dorm cu albul lor ostenit,
Ca nişte scoici frumoase
Care s-au iubit toată marea.
Marin Sorescu.

Imi aduc aminte cum ma facea sa ma simt poezia asta cand eram in liceu.
Tot nu-mi vine sa cred ca am 30 de ani.

duminică, 14 septembrie 2008

Ghimpele

uf, a intrat ghimpele.

il asteptam de ceva vreme. se adunau, se adunau, imi ziceam: acus intra! dar s-a lasat asteptat.
a inceput la primul vaccin, apoi al doilea, apoi al treilea, apoi cazaturile si busiturile ridicarii in picioare si mersului de-a busilea, apoi moartea lui Marius peste care nu am trecut si nu pot inca trece.

aseara l-am simtit clar. poate si pentru ca am vazut (intr-un final) 'the green mile' la televizor, pentru ca piticu' s-a culcat cu temperatura 37.8, pentru ca era 2 noaptea si toata lumea dormea in casa, numai eu nu.
si m-a facut pentru prima oara sa ma scol din pat si sa ma duc sa vad daca bb respira si e bine. l-am gasit pe piticu' dormind in capatul celalalt de pat, perpendicular fata de cum il lasasem. am pus mana pe el sa simt daca are febra si a oftat in somn a multumire si vise frumoase. si n-a mai intepat ghimpele asa tare. dar e acolo, il simt.

imi e teama sa nu i se intample ceva copilului meu. si ma pregatesc sa traiesc cu senzatia asta, mai puternica sau mai discreta, toata viata.

sâmbătă, 13 septembrie 2008

back in town

m-am intors si din a doua vacanta din vara asta. in care am stat. Doamne, ce bine a fost!

Piticu' s-a simtit tare bine, a bantuit pe acolo, s-a jucat cu petale de flori, a cunoscut alti bebei ca el.

eu mi-am luat carti la mine (mamica optimista) si n-am citit nimic, asta pentru ca mai degraba as fi dormit. ceea ce s-a si intamplat pe alocuri. am reusit 2 jocuri de scrabble, ceea ce iarasi e o premiera pe anul asta. bun, bun, la mai mare.

am pus pozele de vacanta pe un site, si , ce sa vezi, una a fost declarata in categoria 'unbearably cute'. v-o dau si voua, poate va va place.














desi mie mai mult imi place asta. Chestie de subiectivitate.














pe curand!

marți, 2 septembrie 2008

Ce mai faci?

Bine.

acum, ca am bifat raspunsul asta, hai sa caut unul mai bun.
vorbesc cu prieteni la telefon: "ce mai face bebe?" "bine, ii ies dinti, pe o parte mananca, pe o parte elimina, in general bine. merge in patru labe, chestii de-alea de bebei". "si tu ce mai faci?" "pai nu-ti zisai? cresc dintii, mancam, eliminam etc." "nu, mai, TU ce mai faci?"

Bine. na ca tot asta a iesit! 'Mamesc'

daca vreti sa stiti, imi e uneori tare dor de garsoniera mea mica dar incapatoare din Bucuresti, de coborarea noaptea la non-stop sa-mi cumpar un iaurt ca sa nu mor de foame ca am uitat sa mananc toata ziua. de pisica vecinilor care venea noaptea pe balcon sa fure mancare si nu se lasa niciodata mangaiata. de weekendul petrecut, nu stiu cum se facea, de fiecare data in alt oras.
imi e dor si de noptile cu iubitul meu in care colindam prin Constanta in cautarea unui bar mic si cochet unde sa putem sta sa ne tinem de mana si sa recuperam toti anii in care nu ne-am cunoscut, loviti subit de o pasiune demna de o alta varsta, mult mai simpla.
imi e dor de diminetile cand ne trezeam amandoi sambata doar ca sa ne gandim cat mai dormim, asta daca nu ne veneau idei mai bune.

dar sunt seri in care, atunci cand imi aduc aminte de chipul piticului cum zambeste si cum rade in hohote, mi se incalzeste ceva asa, parca peste tot, si mi se face instantaneu dor de el, desi doarme de o ora la el in patut.

va veni in curand vremea sa fiu din nou si altceva in afara de mama, si deja am o nostalgie amaruie a acelor zile.

Mi-e toamna

mi s-a facut toamna intre timp, cum de ma prinde in fiecare an la fel de nepregatita, brusc parca vad frunzele de pe jos cazute de atata vreme, ma trezesc intr-o dimineata, privesc prin geamul inchis cerul albastru de toamna si stiu SIGUR ca afara e frig si ma intreb, evident, unde e vara si ce am facut cu ea.
de cand m-am intors si stau iar la malul marii parca nu mai e vara la fel, se intampla uneori sa stau in casa (de cald ce e) si sa ma uit la tv la emisiuni de vacanta de pe plaja si sa ma ia o nostalgie si un dor... cand plaja e la 5 minute de mers pe jos. poate ca la tv nu e asa arsita, nu e asa multa mizerie si zgomot si nu te arde soarele. traiesc un miraj.
lumea zice ca se mai intoarce vara, dar mie mi-e deja toamna.

asa, sa nu uit: dupa 4 zile de chin reciproc, foame si urlete si refuzuri si epuizari in reluare, am ajuns la siguranta mult dorita: era de la dinti, dom'le!
mama panicoasa stupid stupid stupid! (eu pot sa o spun, voi nu -sic!)