eu si mobilele mele

eu si mobilele mele avem o relatie de toata jena.

am un numar de connex din '99. acelasi, nu m-am riscat sa-l schimb. si mai am inca abonament cu cent de pe vremuri, cu 500 minute in weekend.

am un numar de dialog, de prin '02 (cred!) pe care de la un moment dat l-am mai tinut doar pentru ca iubitul meu era tot in retea. l-am pus numar favorit si asa a ramas.

la un moment dat aveam 4 mobile. 2 ale mele, unu' de la sefu' de la firma si inca unu' tot de la sefu' de la firma, si anume un zapp pe care il foloseam de modem. asta prin '03. cine ma auzea se crucea. 

am plecat din bucuresti, am scapat de doua. am ramas cu celelalte doua, pana cand am descoperit un telefon dual sim prin octombrie '07. cea mai tare inventie de la aparitia telefonului mobil. ramasesem cu UN SINGUR mobil!!

si m-am trezit dupa 3 luni cu inca unul, de la RDS. foorte util, vorbesc cu mama, si nu numai, pana la loc comanda. si am facut cu el o gramada de poze si filme cupilului. plus ca functioneaza si ca dadaca bionica, avem metallica la o atingere de tasta... ce sa mai spun, il car si pe el dupa mine.

dar de cand am nascut, s-a dus dragostea. rupeam cate un sfert de ora de somn si cand ma trezea telefonul il uram cu sete. ma suna cate cineva, eventual care nu stia de bb, si ma enervam numai cand auzeam soneria. a trebuit sa schimb melodiile la toate, ca sa nu sar in sus asa, din prima. le puneam pe silent si uitam sa le scot. si in fond, ce mare treaba, eram indisponibila. ma enervam ca parca toata lumea considera ca daca am mobil, sunt disponibila sa vorbesc atunci. sau sa sun inapoi. atunci mi-am cam facut obicei sa nu mai sun inapoi. daca chiar vrei sa vorbesti cu mine, suni din nou. nu de alta, dar si uitam cui nu i-am raspuns, vedeam ca am apel ratat si cam acolo se oprea memoria.

obisnuiam sa avertizez: daca nu raspund sau nu sun inapoi, nu o luati personal. asa fac cu toata lumea.

la fel se intampla in continuare, le uit pe silent si cu zilele, le vad ca se descarca si uit sa le pun la incarcat si apoi cand imi amintesc ca sunt inchise mi-e lene sa ma ridic de pe fotoliu numai pentru asta. vad apeluri ratate, zic sa nu uit sa sun, dar inevitabilul se produce in secunda 2... plec de acasa fara ele foarte des, sau doar cu unul, ca sa pot eu suna daca e ceva. diferenta e ca nu ma mai enervez cand suna. aia cred ca erau hormonii de dupa nastere. 

deci, va rog frumos, nu o luati personal. e o schimbare a relatiei mele cu telefonul mobil, nu stiu cat va tine.  asa fac cu toata lumea. mai sunati o data. nu e nici o garantie, dar aveti sanse mai multe.

it's my burpday

asta era vorba altcuiva... :(

oricum, e ziua mea, m-am hotarat sa fac 31 de ani si ma simt bucuroasa si fericita si linistita si rasfatata si apreciata.

va multumesc mult, mult de tot celor care mi-au urat, cantat, scris!

Andreei, pentru vorbele frumoase si oglinda oferita, care m-a emotionat foarte tare si pe care o apreciez mai mult decat pot spune aici si acum: http://secundavietiimele.blogspot.com/2009/04/cum-o-cunosc-eu-pe-monica.html

si iubitului meu, care astazi mi-a spus ca "fata lui e cea mai buna. nu le-a cunoscut pe toate fetele din lume, dar pana acum eu sunt cea mai buna".

pentru perfectionista din mine vorbele lui sunt lapte si miere. si stiu ca nu le spune des si cu usurinta.

intrerupem programul de muzica pentru un anunt important...

azi am lucrat la calculator si din lipsa de inspiratie am pus sa cante launchcast din messenger direct, ca mi-era lene sa fac un playlist. si vine frumos muzica, rock '90 (tinerete, tinerete) si apoi vine, dupa cum ma asteptam, o reclama.

 ultima oara cand am ascultat launch cast era reclama la yahoo photos -deci demult tare- si la ceva cu un elefant si asigurari foarte avantajoase. si acuma brusc, o reclama care incepe cu sunetul unei yale care se incuie si apoi tot felul de sfaturi despre cum sa-ti pui o yala mare, sa armezi alarma, sa stingi luminile sau sa faci putin vizibil interiorul casei, si alte similare. marketing social despre ce sa faci daca vii acasa si gasesti usa sparta. 

m-am simtit brusc intr-o crunta nesigurata (care de altfel mi se intampla iarasi in ultima vreme, nu-mi mai pun geanta pe scaunul din dreapta al masinii si alte mici gesturi pe care le gasesc de-a dreptul enervante).

intrerupem programul de muzica pentru a face un anunt important. nu mai sunteti in siguranta. 

brrrrr!

to pepsi or not to pepsi

raspunsul e aparent simplu. dilema in schimb e mare.

de cand am ramas gravida, am inceput o relatie stabila (de pofta) cu pepsi. prima data a fost doar pofta, hai sa beau jumatate de pahar, sa nu zic ca poftesc si nu e bine -scuza onorabila, de altfel.

si hai inca jumatate, dupa 2 ore, ca nu se mai cunoaste prima.

alaptand, aceeasi poveste. nu mult, ca nu e bine, doar un pahar... sa nu se agite cupilu'! care cupil dormea mai bine dupa ce mami bea pepsi (sau nu dormea cand nu beam, ca era in agitatie de sevraj??)

ei bine, dupa intarcare, s-a dat liber. adica nu ma mai opream la un pahar, lucram cu jumatati de litru. la cateva zile, pac! o sticluta. 

acuma este singurul lucru care ma tine mai treaza si alerta. cafea nu beau, ceai negru nu-mi place (gustul de tanin ce ramane), ciocolata -atat mi-ar mai lipsi. ma tin de beau tot la 2 zile. cate 1/2. daca am mai mult, asta e, intra si mai mult. dar incerc sa controlez, sa nu mai cumpar. imi iese cand si cand.

si azi vin acasa ca o floare, nedormita, obosita, 'anesteziata', si iubitu' imi spune bucuros ca mi-a facut o surpriza: ti-am luat si tie un pepsi. cum as putea sa-l refuz? (intrebare retorica)

intr-o buna zi o sa ma las. ramane sa hotaram data.