genunchii mei, genunchisorii meeiiii

cine ma cunoaste de mai mult de 3 ani cunoaste acest refren...

periodic, la intervale si in conditii aparent absolut aleatoare ma dureau genunchii, cateva luni bune, apoi faceam eu ce faceam (cate o cura cu artroflex, crema cu minerale din noroi, acupunctura, reiki, sau eu-mai-stiu-ce-remediu) si imi trecea iara. venea toamna, venea si groaza, iara o sa ma doara genunchii. ma ridic sprijinindu-ma in maini de pe orice, uneori cobor scarile ca o rata, ma simt baba inainte de vreme.

vara asta iaaara m-au durut genunchii, si cum trebuie sa car pe scari cate 11 kile, in cazul in care cupilu' nu are energia sa-si urce fizicul pe piciorusele lui cele neastamparate, am hotarat sa mai incerc parerea unui medic. m-am dus la recomandarea unei vecine (mai nou am viata sociala in bloc) la centrul medical din cartier (incep sa apartin, ce mai!) si am primit un diagnostic, cum ca nu e de la articulatii, ci am un pocnet la rotula, care e mai spre interior (la dreptul) si tendonul e fortat sa faca efort in plus si se resimte. tendinita adicatelea.

si am facut fizioterapie... magnetoterapie...masaj (dupa care in prima zi m-am ales cu vanatai) 10 sedinte, 2 saptamani adica.

si m-am ales (zic eu dupa 3 saptamani) fix cu efectul de la diclofenacul cu care imi facea ultrasunete si masaj.

o luam de la capat:
genunchii mei, genunchisooooriii meeeiii....