Ghimpele

uf, a intrat ghimpele.

il asteptam de ceva vreme. se adunau, se adunau, imi ziceam: acus intra! dar s-a lasat asteptat.
a inceput la primul vaccin, apoi al doilea, apoi al treilea, apoi cazaturile si busiturile ridicarii in picioare si mersului de-a busilea, apoi moartea lui Marius peste care nu am trecut si nu pot inca trece.

aseara l-am simtit clar. poate si pentru ca am vazut (intr-un final) 'the green mile' la televizor, pentru ca piticu' s-a culcat cu temperatura 37.8, pentru ca era 2 noaptea si toata lumea dormea in casa, numai eu nu.
si m-a facut pentru prima oara sa ma scol din pat si sa ma duc sa vad daca bb respira si e bine. l-am gasit pe piticu' dormind in capatul celalalt de pat, perpendicular fata de cum il lasasem. am pus mana pe el sa simt daca are febra si a oftat in somn a multumire si vise frumoase. si n-a mai intepat ghimpele asa tare. dar e acolo, il simt.

imi e teama sa nu i se intample ceva copilului meu. si ma pregatesc sa traiesc cu senzatia asta, mai puternica sau mai discreta, toata viata.