si prezinta multe, multe aspecte....

miercuri, 26 noiembrie 2008

viata sociala a orasului

ieri am incercat marea cu degetul, si anume viata sociala in crampeiul sau si anume transportul in comun. m-am simtit ca tipu' din filantropica (jucat de vizante) care habar nu mai avea cat costa un bilet... deci, o auto-dependenta, adica comoda pana la maduva, investeste incredere in transportul in comun.

viata sociala in autobuz e cam de nevoie, interactionezi cand trebuie si numai daca trebuie, cred ca fiecare ar prefera ca autobuzul sa fie gol (mai putin eu, bineinteles, care cautam nici eu nu stiu ce). ultima oara am avut nenorocul sa fiu pe drum la ora la care s-a golit un liceu, care a umplut incapatorul autobuz cu o galagie de 'bagati-ma in seama ce tare sunt' sau 'nu-i asa ca arat super bine' ca am obosit in 5 minute cat o zi de munca.
cand eram in liceu imi placea tare mult drumul la scoala. mergeam de cele mai multe ori singura, era un timp de tranzitie, scuturam somnul sau gandurile de acasa si intram usor-usor in 'modul scoala'. atunci am hotarat eu ca treaba cu teleportarea nu e prea faina, trebuie sa existe timpul asta de schimbare sau digestie a informatiilor. in bucuresti nu-mi mai tinea faza decat in metrou, pe suprafata era deja prea mult timp, transportul trebuia considerat o ocupatie in sine.

asa, deci ieri m-am declarat ecologista, mi-am cumparat bilet si m-am dus la birou cu autobuzul (reflexul imi vine sa spun troleibuzul, dar cum primaria constanta are prietenii mari cu o firma de leasing de autobuze, au disparut aproape complet orice mijloace electrice, dieselul sa traiasca, ca doar o sa se termine in curand zic specialistii -deci nici intentia ecologista nu e chiar ce imi doream eu)

la dus a fost fain o vreme, mirosea a parfum bun, oameni relaxati, soare in autobuz, eu aveam o carte buna, ce sa-ti mai doresti? sa nu se aglomereze. ceea ce s-a intamplat la un moment dat, aveam impresia ca nu pot respira, adica nu era destul oxigen, toate geamurile inchise, asteptam cu nerabdare statia sa mai vina un val de aer rece. in afara de un individ cam smelly, o experienta sociala buna. nu merge capsatorul, va ajut eu, si mie mi-a facut la fel...

am intarziat 5 minute, inca respectabil.

la intoarcere, nu am facut fata fizic. stand cu ochii in carte, n-am fost atenta la o curba prea stransa si tot drumul spre casa m-am luptat cu raul de masina care s-a declansat, asa ca nu mai tin minte nimic din jur.

eu zic ca e un inceput promitator. asta pentru ca va deveni un obicei. in masura in care nu mai umblu cu cupilu' dupa mine si in care nu mai am n-spe mii de drumuri de facut pentru tot felul de facturi, acte, lamuriri.

4 comentarii:

portray spunea...

lejereanu, ma' friend. sa vezi la bucale ce omor. sub pamant, pe deasupa...orisiunde.

Lala spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Lala spunea...

Scuze, nu stiu cum am reusit sa sterg postarea anterioara
Revin : eu sunt disperata cu traficul , fac si 40 de minute pentru distanta de jumatate de km :(

eu spunea...

e, din punctul asta de vedere, viata mea e simpla: cu masina 15 minute, cu autobuzul 30.

ca sa oftic bucurestenii, cand ma intrebau dupa ce m-am mutat din nou in constanta cum e aici, spuneam doar: eu cu masina nu stau la semafor de 2 ori...
macar cu atata sa ma dau si eu mare.