si prezinta multe, multe aspecte....

luni, 17 noiembrie 2008

bau-bau

bau-bau adica bona.

adica sperietura naibii, aooleuuuu, ce ma fac, trebuie sa las copilul cu cineva, cum o fi, nu pot avea incredere, dar oare chiar este neaparat necesar, ce mai, jale mare la mine in psihic.
asta pana ai o zi din-aia cand ti-e rau de nu te poti scula din pat si te intrebi: de ce naibii nu am pe cine chema sa ma ajute??

de data asta am luat-o inaintea probelmei, am fost pro-activa, inventatorul conceptului (care concept de altfel m-a costat un job pana acum) ar fi fost mandru de mine, uite ca n-am mai asteptat sa am o zi din-aia plina de raceala sau oboseala sau treaba, am luat taurul de coarne si uite ca de azi am bona.

Copilu' e fericit, are cine-l plimba de manute prin tot livingul, de altfel a facut ieri primii pasi de capu' lui, cu mainile sus ca soldatii in mlastina, dar inca nu e atat de sigur. ii mai dau cateva saptamani si o sa plece ca din pusca. si cand ma gandesc la asta, ce bine ca am deja bona!

3 comentarii:

zicolorata spunea...

Las ca-i bine, inceputul a fost mai greu. Pupici lui Serban pt primii pasi!

zicolorata spunea...

P.S. Vizualizarea din Bad Kissingen e a lui tata :)))))

Ceska777 spunea...

Daca ne-ai sugerat sa te urmarim aici ... o fac (de mai demult)!

Cand am citit la titlu bau-bau am crezut ca asta e bona! Sper ca nu!
Sa o stapaniti santosi! :-)