si prezinta multe, multe aspecte....

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

“On death and dying”

Moartea exista, ar fi o impertinenta prea mare sa uitam ca suntem muritori.

Dar dincolo de asta, se intampla in jurul meu in prea multe feluri in ultima vreme, si nu atat se intampla cat de fapt da tarcoale, planeaza in vietile unor oameni dragi, se plimba pe piele ca un cutit ascutit gata sa taie, sta ca o sabie deasupra capului sau se apropie ca un tren de undeva din departare fara sa fie evident pe ce sina va veni si daca va trece pe langa sau peste. Se traiesc victorii, incertitudini, temeri si scenarii, lucruri pe care cuvintele nu le pot cuprinde pentru ca intensitatea emotionala a depasit de mult orice nivel familiar.

Sau, cum s-a intamplat aseara, moartea loveste direct, manifestarea unei realitati evidente, bunica de cateva zile trage sa moara, si apoi vine telefonul cu "s-a dus". Ultima bunica se va alatura maine celorlalti trei in aceeasi cripta, iar eu ma simt inca anesteziata, multe ganduri si emotii deloc.

Si , culmea intamplarilor, azi ma intalnesc cu un om drag la cimitir pe trotuarul dintre doua case mortuare, tu pe cine ai pierdut? Eu tatal, eu bunica, dumnezeu sa-i ierte, condoleante. Ne privim in ochi, intelegem intr-o clipa toate vorbele nerostite care spun ce se intampla in noi. Ni s-a intamplat moartea in jur, ne ingropam mortii, apoi vedem fiecare ce mai facem.

Eu astept sa treaca anestezia, sper sa nu doara prea tare cand voi incepe sa simt din nou.

6 comentarii:

Lala spunea...

Sincere condoleante.
Foarte dureros cand moartea ne rapeste pe cei dragi.

Andre spunea...

Condoleante!
Nu e o consolare dar, personal am ingropat si noi doua rude apropiate in ultimele 2 luni. Oameni care au aflat in decurs de 1-2 saptamani ca aveau sa moara. Si au murit (??!!!) exact in acel interval de timp prognosticat.
Full life!

Silvia spunea...

Imi pare rau... eu am trecut printr-un eveniment dureros... mi-am pierdut ambii bunici in aceeasi zi... stiu cum e... va disparea anestezia... si vei suferi... tare. Sunt alaturi de tine. Atat pot sa-ti spun. Condoleante!

madi spunea...

condoleante!
stiu despre ce vorbesti, dar din pacate asta nu e o consolare.anestezia va trece iar durerea o vei simti ori de cate ori vei da de ea in gandurile tale!

diana spunea...

cred că ești un om foarte fain și indiferent de cât de puțin ne-am intersectat în ultimii ani, continuu să fiu în fan club.
îmbrățișări și gânduri bune

paralelipipedic spunea...

multumesc de ganduri bune, am inceput sa simt -incet, incet nu prea brusc- si incep sa ma adun.

@diana, ce surpriza placuta! eu va mai vizitez in 'corner' dar mai discret, asa... ;)